Romania sub Carol I

Cei 48 de ani de domnie ai Regelui Carol I au reprezentat perioada de dezvoltare a Statului Roman modern. Profitand de stabilitatea castigata prin obtinerea Independentei la 1878, precum si de redobandirea Dobrogei, importanta zona agricola si de tranzit, Romania a continuat reformele agrare, si-a dezvoltat infrastructura de drumuri si cai ferate si industria, devenind unul dintre principalii producatori de materii prime ai Europei.

Tot in aceasta perioada au fost construite Castelul Peles, Scaunul Familiei Regale a Romaniei, Universitatile din Iasi si Bucuresti, Podul Fetesti-Cernavoda, portul Constanta precum si Atheneul Roman, pe langa mii de alte cladiri publice si private, capitala Bucuresti meritandu-si pe deplin supranumele de "mic Paris". Au existat, desigur, si umbre: problema taraneasca nefiind inca pe deplin rezolvata si tensiunile rabufnind la 1907. Regele a fost, insa, permanent preocupat de ridicarea nivelului paturilor defavorizate ale populatiei.

Evident ca Regele nu a facut totul de unul singur. Unul dintre meritele Sale majore este si acela ca a stiut sa se inconjoare de personalitati remarcabile si ca a stiut sa imprime societatii intregi respectul pentru valoare. Anii de domnie ai Regelui Carol I au reprezentat si o epoca de inflorire culturala. Daca boom-ul economic nu are, probabil, egal in Europa vremii (istorici ca Neagu Djuvara gasindu-i echivalent doar in acela petrecut in Japonia aceleiasi perioade), lumea Vechiului Regat beneficiaza si de o efervescenta culturala fara precedent.

Racordarea la modelele occidentale si redescoperirea filoanelor traditionale merg in paralel. Totul e de facut si totul se experimenteaza, iar roadele acestei agitatii creatoare demonstreaza ca, uneori, forma creeaza fondul (asertiune cu care sigur ca "junimistii" – cercul cultural care a adunat cele mai mari inteligente ale epocii – nu ar fi fost de acord). Liberali si conservatori, modernisti si traditionalisti contribuie cu totii la nasterea unei culturi nationale. Acum scriu Eminescu, Creanga, Caragiale, Maiorescu, acum se cristalizeaza limba romana literara, in aceasta atmosfera iau avant artele plastice, muzica. Dezvoltarea invatamantului si institutiilor academice favorizeaza disputele savante si conflictele de idei. Tesutul societatii se dezvolta in jurul unor modele consistente, rolul civilizatoriu si structurant al monarhiei, primul dintre modele, fiind indiscutabil.